„Părintele Pahomii,căreia Dumnezeu i-a dat cu generozitate percepere şi talent în multe domenii, l-a fericit cu o debordantă energie fizică şi creativă, a muncit cu abnegaţie, ducând o viaţă încordată aidoma unei coarde de vioară întinse până la refuz, dar şi cu dragoste, la reconstruirea lăcaşului sfânt. Părintele Pahomii şi-a impus perceperea, imaginaţia şi gustul rafinat la reconstruirea şi confecţionarea obiectelor de cult, la pictarea Mănăstirii etc.”, susţineEgumenul Chiril de la aceeaşi Mănăstire.
Cu un sentiment de recunoştinţă vorbeşte stareţul Mănăstirii despre oamenii care, cu dragoste de Dumnezeu, de cele sfinte, au contribuit la restabilirea şi înfrumuseţarea Mănăstirii, aducând-o în forma splendidă de astăzi: „Oamenii talentaţi, intelectuali şi oameni simpli, din raion, municipiile Chişinău şi Bălţi, oraşele Ungheni, Drochia, Râşcani, etc. au dat dovadă că sunt adevăraţi credincioşi anume cu ajutorul şi contribuţia lor am putut crea aceste frumuseţi”, spunePahomii.
Mănăstirea de la Bocancea, Casa Domnului, a devenit şi casa noastră spirituală comună, unde ne întrunim nu doar la Sfintele Slujbe, la botez, la cununie şi la înmormântare, ci şi la diferite manifestări cultural-creştine - sărbătoarea Hramului Mănăstirii, a Crăciunului, a Paştelui, pelerinaje etc.
Un astfel de eveniment, o sărbătoare nemaipomenită au trăit enoriaşii, nu demult la Mănăstirea din Bocancea. Ograda Mănăstirii era arhiplină, împodobită cu alee de flori ca o Zeiţă între Zei parcă ar spune: „Veniţi aici, la mine şi bucuraţi-Vă de marea sărbătoare a Sfinţilor Apostoli „Petru şi Pavel”. Arhimandritul Pahomii, duhovnicul administrativ al Mănăstirii cu multă grijă a organizat sărbătoarea şi a primit oaspeţii veniţi din toate colţurile republicii. Creştini cu lumânări aprinse sau apropiat de sfintele icoane şi de altar, şi au participat la Sfânta Liturghie, însoţită de corul Mănăstirii. La ritual au mai participat feţe bisericeşti din diferite raioane şi oraşe ale republicii.
În ograda Mănăstirii arhiplină de enoriaşi, s-au citit sfinte rugăciuni, apoi oamenii au fost miruiţi şi stropiţi cu agheasmă. Stareţul Mănăstirii a ţinut o frumoasă şi răscolitoare predică despre Sfinţii Apostoli, despre credinţă şi multe alte lucruri folositoare oamenilor.
Stareţul Mănăstirii a mulţumit tuturor pentru participarea la aleasa sărbătoare şi i-a invitat pe toţi la un mic ospăţ dat cu prilejul Hramului Mănăstirii.
Bucuria slujitorilor Mănăstirii nu are margini. Parcă nu le vine a crede că de mulţi ani la rând au reînviat clopotele credinţei în lăcaşul sfânt, oamenii din raion dar şi oaspeţii sosiţi de pretutindeni au contribuit în măsura posibilităţilor la renovarea mai departe a Mănăstirii.
Sfântul lăcaş e ca o Zeiţă între Zei, unde oamenii credincioşi îşi îndreaptă speranţele şi pasul pentru ispăşirea păcatelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu